Nasreen Khatoon este înfometată. La fel și cei doi copii ai femeii în vârstă de 32 de ani. Trăiesc într-o mahala din capitala Indiei, New Delhi.
„În zilele în care am lapte în bucătărie, nu am zahăr. În zilele când am zahăr, nu am lapte”, a declarat Khatoon pentru VICE World News. „Trăiesc de pe o zi pe alta, fără să știu dacă mâine voi avea mâncare. Nu sunt sigură că voi supraviețui foametei. Când copiii mei plâng de foame, simt că ar trebui să mă sinucid.”
Există o sărăcie extremă, inflație vertiginoasă și o criză a foametei pe scară largă în India. Și aproximativ opt sute de milioane de indieni depind de programul guvernamental de securitate alimentară, care e cronic subfinanțat. Cercetătorii estimează că alți o sută de milioane de indieni au nevoie de subvenții alimentare ca să poată supraviețui, dar nu sunt incluși în program. Khatoon este una dintre ei. Guvernul indian a anunțat recent că va adăuga încă 10 milioane de indieni, iar Khatoon speră că va fi una dintre cei norocoși să primească o cartelă pentru mâncare. Dar până atunci, este exclusă din program.
Nasreen Khatoon își arată stocul de făină de grâu pentru o săptămână, pe care o folosește să facă roti sau pâine pentru ea și copiii ei. Pe lângă ceai cu lapte și zahăr, dieta lor este formată mai mult din pâine.
World Hunger Index a etichetat India în urmă cu câteva săptămâni ca una dintre cele înfometate țări din lume, clasându-se pe locul 107 din 121 de țări în indexul din 2022, locul 121 având cea mai alarmantă situație. Guvernul indian a zis că indexul eronat și e doar un plan pentru defăimarea Indiei.
„Oricare ar fi punctul de vedere al guvernului indian, pentru acest clasament au fost folosite datele oficiale ale guvernului privind malnutriția și oprirea în creștere”, a declarat pentru VICE World News Biraj Patnaik, fost consilier principal al Curții Supreme a Indiei pentru cazul Dreptul la Mâncare, care a asigurat dreptul fundamental la hrană în India.
„O treime dintre copiii din India sunt subnutriți și aproape o treime din ei s-au oprit din creștere, lucru ireversibil. În mod similar, o cincime dintre copiii din India sunt slabi, conform datelor furnizate de guvern.” Slăbitul este o clasificare a malnutriției extreme - ceea ce înseamnă că greutatea unui copil este prea mică pentru înălțimea lui, lucru care-i pune în pericol viața.
Criza de foamete este în special alarmantă fiindcă India este a cincea cea mai mare economie din lume și locul cu sute de miliardari.
Cu o lună înainte să fie lansat indexul, Gautam Adani, un afacerist indian, a devenit al doilea cel mai bogat om din lume. Momentan este pe locul trei în lista Forbes Real Time Billionaires și cel mai bogat om din Asia. Mukesh Ambani, un alt afacerist indian, este al optulea cel mai bogat om din lume. Conform Oxfam, primii zece la sută dintre indienii bogați dețin 77 la sută din avere în India. De fapt, între 2018 și 2022, se estimează India că ar fi produs 70 de noi milionari zilnic.
Anjali Bhardwaj, un activist asociat campaniei Right to Food, a declarat pentru VICE World News: „În ziua de azi există două tipuri de indieni - unul format din cei bogați care devin și mai bogați și celălalt din care fac parte milioanele de familii care se chinuie să-și permită două mese mici pe zi.”
Nasreen Khatoon locuiește într-o mahala din districtul de sud al Delhi, aproape de clădiri istorice și unele dintre cele mai de lux cartiere. Foto: Srishti Jaswal
În timp ce bogații devin și mai bogați în India, săracii mor de foame. În august anul acesta, Sanjay Sardar, în vârstă de 30 de ani din Bengalul de Vest, a murit de foame după ce el și soția sa n-au mai mâncat ca să-și hrănească copiii. În timp ce guvernul a negat decesul din cauza înfometării și a considerat că ar fi murit de tuberculoză, un agent al drepturilor civile a constatat la fața locului că Sardar a murit de foame.
Fostul ministru al finanțelor din India a scris în 2020: „Nu vom ști niciodată cât de mulți oameni au murit de foame fiindcă guvernul nu va recunoaște decesele din cauza foametei”. În ianuarie, guvernul indian a declarat pentru Curtea Supremă a țării că nu există niciun deces prin înfometare în India, în ciuda numeroaselor știri care arată exact opusul.
În 2020, Sonia Kumari, în vârstă de cinci ani, din districtul Agra, Uttar Pradesh, a murit după ce nu a avut nimic de mâncare timp de 15 zile. În ziua decesului, toată familia ei, care făcea foamea de două săptămâni, a primit biscuiți cu glucoză de la vecini. În același an, Aaris, în vârstă de patru luni a murit în timp ce plângea și urla. Mama lui, Nafisa, din districtul Banda, Uttar Pradesh, nu a putut produce destul lapte ca să-l hrănească fiindcă nu a avut zile la rând nimic de mâncare. Un alt copil din statul Jharkhand, Nimani, în vârstă de cinci ani, a murit în același an din cauza foametei.
Prăpastia dintre bogați și săraci poate fi înțeleasă din faptul că unui muncitor cu salariul minim în mediul rural din India i-ar lua 941 de ani ca să câștige cât câștigă într-un an un director bine plătit dintr-o companie vestimentară din India, potrivit Oxfam.
În timp ce explică în cifre inegalitatea, raportul Oxfam spune că „73 la sută din averea generată în 2017 s-a dus la un procent din cei mai bogați, în timp ce 670 de milioane de indieni, care constituie jumătatea cea mai săracă a populației, s-au ales cu o creștere de doar un procent.” De fapt, bogații sunt atât de bogați în India încât averea lor totală este mai mare decât întregul buget federal al Indiei pentru anul fiscal 2018-2019, care e peste 296 de miliarde de dolari.
Himanshu, un profesor de economie la Jawaharlal Nehru University din New Delhi, care folosește doar primul său nume, a spus că și foametea și inegalitatea sunt un rezultat al orbirii politice din cadrul guvernului indian.
Deși guvernul indian conduce cel mai mare sistem public de distribuție a alimentelor din lume, are numeroase lacune și defecte. De asemenea, este subfinanțat în mod cronic. „În ciuda eforturilor guvernului, amploarea problemei este atât de ridicată încât necesită mult mai mult efort și intervenții”, a declarat Himanshu pentru VICE World News.
„Datele arată că alocarea bugetară pentru schemele majore care acoperă securitatea alimentară sau sănătatea a fost redusă semnificativ de-a lungul anilor. De aceea, indicele foamei reflectă o stare alarmantă în India”, a declarat pentru VICE World News Pravas Ranjan Mishra, responsabil de cercetare la Oxfam.
În cazul Soniei, al lui Namani și Aaris, care au murit de foame, familiilor lor nu li s-a eliberat cartelă de mâncare ca să poată obține cereale subvenționate. Deși accesul la hrană este un drept fundamental în India, doar unui număr limitat de persoane li se poate elibera o astfel de cartelă conform legii. Asta subestimează semnificativ și nevoia reală, deoarece numărul se bazează pe datele recensământului din 2011.
Mishra a adăugat că parțial de vină este politica de impozitare a Indiei. „Politica fiscală are un rol major în inegalitatea din India. Este mai aspră cu cei săraci decât cu cei bogați.”
India obișnuia să aibă un impozit pe avere, dar a fost abolit de guvern în 2015, din cauza faptului că țara are peste 142 de miliardari. De asemenea, guvernul indian a redus impozitul pe profit în 2019, lucru care a dus la o pierdere financiară de aproximativ 22 de milioane de dolari în doi ani.
În schimb, în țară au crescut impozitele indirecte. Pot părea mici și graduale, dar sunt plătite de fiecare cetățean, indiferent de venit. Un muncitor obișnuit și un milionar plătesc aceeași taxă atunci când cumpără un pachet de unt - aproape 12 la sută.
„Creșterea prețurilor la combustibil și taxele indirecte au crescut prețurile la bunuri esențiale, inclusiv la mâncare”, a adăugat Bhardwaj. „A rezultat astfel o nesiguranță alimentară acută și subnutriție, în special în rândul copiilor și femeilor.”
Nasreen Khatoon și copiii ei, în fața casei, într-o mahala din capitala Indiei. Foto: Ashok Kumar
„De când guvernul a început să strângă impozite indirecte, cheltuielile în sectorul social au scăzut”, spune Mishra. „Acest lucru se datorează în mare parte faptului că colectarea impozitelor indirecte doar anulează pierderea impozitelor corporațiilor.”
Iar asta contribuie la creșterea foametei. „Foametea și inegalitatea venitului merg mână în mână. Cu toate astea, nu înseamnă că dacă se reduce inegalitatea, același lucru se va întâmpla și cu foametea, dacă guvernul nu-și dă activ silința”, a declarat Himanshu. „Taxarea bogaților va genera resurse adiționale pentru guvern, dar dacă acele resurse nu sunt direcționate către securitatea socială, nu vor aduce nicio schimbare”. Între timp, Khatoon și alte milioane de indieni vulnerabili așteaptă să-și primească cartelele de mâncare de la guvern.